Zahărul de calitate are în compoziție aproape exclusiv zaharoză, care este o dizaharidă, adică o substanță caracterizată printr-o moleculă compusă din alte 2 structuri moleculare mai simple, foarte asemănătoare, legate chimic între ele. Această legătură se poate rupe prin fenomenul numit invertire, fiecare moleculă de zaharoză descompunându-se într-o moleculă de glucoză și una de fructoză.

Siropul de zahăr ce a fost invertit 100% va conține exclusiv aceste 2 monozaharide, structuri chimice simple, care se absorb rapid în tractul digestiv al albinei, aflându-se într-o proporție care asigură o compoziție chimică perfect asimilabilă de către albine. Prin peretele stomacului mijlociu al albinei nu pot trece decât monozaharidele, preluate apoi de hemolimfă și transportate către celulele unde are loc metabolizarea, arderile generatoare de energie. Albinele nu pot digera ca atare oligozaharidele, precum zaharoza, care este de asemenea prezentă în nectarul pe care ele îl culeg din flori. Dar albinele au capacitatea să producă invertirea acesteia cu ajutorul enzimelor produse chiar în corpul lor. Invertirea la nivelul albinei necesită deci producerea de enzime, care se face cu un consum energetic. O hrană artificială cu un conținut mare de fructoză și glucoză, monozaharide, asigură o absorbție rapidă, cu eficacitate maximă pentru albină.

Avantajul descompunerii zaharozei este și că peste iarnă această hrană nu va cristaliza în celulele fagurelui, asigurându-i permanent disponibilitatea și reducând riscul de pierdere a familiei de albine prin înfometare în prezența hranei cristalizate.  

Detalii științifice referitoare la aceste aspecte găsiți AICI.