Apicultura noastra ca si a multor tari europene este confruntata cu fenomene patologice noi si cu probleme noi. Pe fondul natural agresat de substante poluante ca: pesticide, noxe industriale, rutiere si elemente radioactive, viata coloniilor de albine are mult de suferit.
Intoxicatiile acute si cronice ale albinelor reprezinta una din problemele majore a apiculturii si economiei apicole, pagubele provocate anual de intoxicatii fiind insemnate.
Cele mai grave intoxicatii sunt determinate de pesticide ca urmare a efectuarii unor tratamente fitosanitare la culturile din plante melifere sau alte culturi aflate in apropierea vetrei de cules, urmate apoi de noxele industriale, rutiere, detergenti si ploi acide.
Principalele masuri de prevenire a intoxicatiilor albinelor sunt prevazute de un Ordin comun dat de: Ministrul Agriculturii si Alimentatiei - Ord. nr. 45/ 1991, Ministrul Mediului - Ord. nr. 68/ 1992, Ministrul Transporturilor - Ord. nr. 1786/TB/ 1991, Secretarul de Stat la Departamentul pentru Administratia Locala - 15b /3404/ 1991 si Presedintele Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania Ord. nr.127/ 1991, Ordin care a intrat in vigoare la 5 februarie 1992.
Trebuie subliniat faptul ca intoxicatiile albinelor nu se trateaza ci se previn. Prevenirea lor este o obligatie stipulata prin lege atat pentru cei care folosesc substante toxice in actiunile de fitoprotectie si in industrie cat si pentru toti apicultorii si specialistii in medicina veterinara.
Ordinul amintit nu prevede nimic facultativ, importanta patrimoniului apicol national si pastrarea unui echilibru ecologic depasind sfera intereselor personale.
Conform acestui Ordin comun prin articolul 10, unitatile cu sector apicol si apicultorii cu stupine personale au urmatoarele obligatii:

In cazul in care tratamentele s-au efectuat cu aeronave, din comisia de constatare va face parte si reprezentantul Aviatiei utilitare, daca se constata ca nu au fost respectate de catre comandantul aeronavei instructiunile primite.

Detinatorul de stupi afectati, apicultorul sau proprietarul unei gospodarii pe teritoriul careia s-a petrecut evenimentul are dreptul de a fi prezent la ancheta sanitara-veterinara si poate sa-si expuna pretentiile sau obiectiile, care vor fi obligatoriu consemnate in procesul-verbal.

Apicultorii trebuie sa conlucreze cu toti membrii comisiei si este obligatoriu ca procesul verbal incheiat sa contina elementele:
- date privind proprietatea si adresa proprietarului
- elemente privind stupina;
- numarul de stupi afectati;
- puterea familiilor de albine;
- numarul de faguri cu puiet;
- simptomele observate;
- gradul de mortalitate inregistrat;
- starea familiilor;
- daca se constata mortalitate in stupinele vecine, la ce distanta si in ce grad;
- identificarea suprafetelor si a culturilor sau zonei forestiere tratate;
- distanta dintre stupina si cultura tratata si starea culturii;
- produsul utilizat sau suspicionat;
- data si ora tratamentului;
- conditiile meteo;
- persoanele care nu au respectat prevederile prezentului ordin;
- evaluarea fizica a pierderilor cauzate.

Trebuie stiut ca diagnosticul de intoxicatie poate fi stabilit prin mijloacele clinice, dar in cazul in care se solicita confirmarea din partea unui laborator specializat trebuie recoltate probe pentru efectuarea in primul rand a unui examen toxicologic, dar si a celorlalte analize de laborator, in scopul stabilirii diagnosticului diferential fata de eventuala evolutie a unor boli infecto-contagiase.
Probele recoltate trebuie sa contina:

• Minim 200 g/ proba, albine moarte sau in agonie;
• Minim 25g / proba albine vii (dupa caz);
• Fragmente de 18 cm² / proba, fagure cu puiet capacit si necapacit;
• Rama intreaga/ proba, fagure cu rezerva din hrana care exista in stup la momentul producerii episodului de intoxicatie: nectar, miere capacita sau pastura;
• Plante intregi sau inflorescente suspecte de a contine substante toxice, 500g /proba;
• Apa, 2 litri / proba , din sursa de apa a stupinei;
• Miere extrasa 250g/ proba.

Prelevarea probelor se va face de catre apicultori, in maxim 24 de ore de la sesizarea intoxicatiei, numai in prezenta medicului veterinar care va sigila probele si in prezenta unui delegat neutru. In acelasi timp si din acelasi loc se recolteaza si contraprobe. Daca se inregistreaza fenomenul de intoxicatie concomitent in mai multe stupine aflate pe aceiasi vatra de cules nu se recolteaza probe medii ci numai probe individualizate pe stupine si proprietari.
Conform prevederilor legale aflate in vigoare se examineaza clinic si se recolteaza probe de la 10% din efectivul stupinei in cazul fermelor apicole obisnuite si 15% din efectivul unei stupine crescatoare de matci, sau autorizata pentru comercializare de roiuri sau alt material biologic.
Probele se expediaza la laborator de catre apicultor in maxim 24 de ore, de la inregistrarea intoxicatiei, iar contraprobele sigilate si identificate se pastreaza 90 de zile la medicul veterinar in vederea efectuarii unor eventuale expertize.
La nivelul anului 2004 laboratoarele sanitare veterinare autorizate sa efectueze examene si ale caror buletine de analize sunt recunoscute de instantele din Romania, sunt:

Este important de stiut ca sistemul sanitar veterinar vine in ajutorul apicultorilor si ca la Laboratoarele Sanitare Veterinare Judetene analizele se efectueaza in regim de gratuitate, daca sunt insotite de adresa emisa de medicul veterinar de la circumscriptia in raza careia s-a inregistrat episodul de intoxicatie si care a sigilat si probele recoltate.
La Institutul de Diagnostic si Sanatate Animala Bucuresti analizele se efectueaza gratuit numai in cazul in care adresa de insotire a probelor sigilate are stampila Directiei Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor pe teritoriul careia s-a inregistrat episodul de intoxicatie.
Analizele se platesc numai in cazul in care acestea sunt solicitate direct de proprietarul stupinei sau de alte institutii sau organisme care nu fac parte din reteaua sanitara veterinara de stat. Costul acestor analize difera in functie de toxicul determinat si variaza intre 300 000 - 1 500 000/ proba/ analiza, la nivelul anului 2004.
Dupa cum s-a mentionat anterior, intoxicatiile albinelor nu se trateaza ci se previn, nu pot fi combatute actualmente, moartea petrecandu-se in scurt timp. Intoxicatiile albinelor sunt determinate de contactul sau ingestia de substante organice sau anorganice, care afecteaza profund metabolismul celular si functiile vitale ale acestora.
Intoxicatiile acute si cronice creeaza un teren de minima rezistenta in fata agresiei agentilor infectiosi si parazitari.
Pe langa aplicarea prevederilor legale, mai este necesara si permanenta stare de veghe a tuturor detinatorilor de albine pentru a preveni orice posibilitate de intoxicare a albinelor.

Fig. 1 Albine intoxicate - Modificari anatomopatologice (foto original I.D.S.A. 2003)

Intoxicatiile cronice se datoreaza generalizarii poluarii mediului cu diverse substante toxice care se cumuleaza atat in organismul albinelor cat si in rezervele de hrana.
Albinele care au supravietuit unor episoade de intoxicatii, li se va asigura hrana nepoluata chimic sub forma de sirop 1:1 din miere salubra cu adaos de Protofil 17-20 ml/l sirop sau in paste 34ml /kg pasta si de vitamina C, cate 200 mg/ l sirop cu Protofil sau kg. pasta cu Protofil, repetat de 4-5 ori. De asemenea familiile de intaresc prin unificare si prin asigurarea unei igiene corespunzatoare. Tratamentele pentru bolile infectioase si parazitare se fac strict sub supravegherea autoritatilor sanitare veterinare, pentru a nu stresa suplimentar familia de albine.
Pe langa obligatiile si drepturile prezentate sintetic in acest material, privind pastrarea sanatatii albinelor, mai este necesara si latura afectiva privind ingrijirea albinelor, precum si exemplul ce ni-l ofera insesi albinele prin munca si viata lor sociala integrata perfect cu natura.