Ca urmare a discutiilor avute cu unii apicultori care au prezentat probe de albine la Laboratorul de patologie din cadrul I.C.-D.A. pentru elucidarea cauzelor care au produs pierderi mari in coloniile de albine, in unele cazuri in proportii alarmante, peste 60-70% din numarul acestora si pe baza diagnosticului stabilit, am considerat necesara punctarea unor aspecte legate de bolile albinelor.
In aceasta perioada, sfarsit de iarna si inceput de primavara, pot evolua si chiar evolueaza doua boli deosebit de grave respectiv nosemoza si varrooza, cu implicatii mari in starea de sanatate, dezvoltare si productivitate a coloniei pe tot parcursul anului apicol si chiar in anii urmatori.
Astfel, la aproximativ 80% din probele analizate de la inceputul anului, s-a diagnosticat nosemoza sau infestatii in diferite grade cu sporii protozoarului care produce boala.
Nosemoza este o boala parazitara a albinelor adulte produsa de un protozoar unicelular Nosema apis, care se localizeaza, se multiplica si se dezvolta in epiteliul intestinului mijlociu al albinei pe care il distruge, scurteaza viata albinei, moartea survenind cu mult inaintea perioadei fiziologice. Parazitul este omniprezent in tot organismul albinei si se dezvolta in numar mare o data cu dezvoltarea puietului. In conditii nefavorabile parazitul isi creeaza forma de rezistenta - sporuleaza, sporul persista pana la 2 ani in materiile fecale si pana la un an in miere si faguri.
Boala poate evolua sub doua forme:
- cronica (latenta);
- acuta cu semne clinice vizibile, depopulare si moartea albinelor in numar mare.
In forma cronica, coloniile au o dezvoltare inegala, isi schimba linistit matcile si se inregistreaza o mortalitate ceva mai crescuta a albinelor. Semnele clinice si modificarile anatomopatologice sunt necaracteristice in aceasta forma de boala, ele putand sa apara si din alte cauze legate de calitatea rezervei de hrana si a conditiilor atmosferice nefavorabile.
In forma acuta, semnele clinice sunt evidente si se caracterizeaza prin:
- stare de agitatie, diaree cu fecale eliminate sub forma de jet, de culoare albicioasa spre brun, miros fetid (acru intepator);
- depopulare evidenta;
- uzura prematura;
- mortalitate ridicata iarna si primavara;
- pete de diaree in interiorul stupului, pe tot echipamentul acestuia si in fata, pe capac si peretii exteriori;
- albinele bolnave au abdomenul dilatat si flasc, se deplaseaza cu dificultate, zborul de curatire se face chiar si pe timp nefavorabil, incearca sa zboare si nu reusesc, elimina fecalele sub forma de jet iar in final, paralizeaza si mor cu aripile intinse si membrele adunate sub torace.
Matcile infestate cu Nosema apis manifesta aceleasi semne clinice ca si albinele, sunt agitate la inceputul bolii apoi devin apatice, isi disimuleaza ponta apoi inceteaza ouatul, dupa 1-3 luni cad jos de pe faguri si mor daca nu sunt schimbate de albine sau apicultor.
Matcile constituie rezervor de spori ai parazitului mentinand sursa de infectie in colonie.
Diagnosticul bolii se stabileste numai in laborator pe probe de albine (circa 50 albine) in agonie sau moarte (dar nu alterate si mucegaite).
In cazul in care s-a diagnosticat nosemoza, sunt obligatorii urmatoarele masuri:
- eliminarea din stupi a fagurilor cu pete de diaree si a celor vechi care in mod sigur contin sporii parazitului;
- inlocuirea anuala a cel putin 1/3 din fagurii vechi cu faguri noi, proveniti din ceara corect dezinfectata;
- arderea obligatorie a albinelor moarte si a reziduurilor din stupi si stupina;
- inlocuirea matcilor din familiile trecute prin boala si a celor de peste 2 ani;
- dezinfectia de necesitate a stupilor cu tot echipamentul lor, aceasta insemnand curatire mecanica riguroasa, flambare si imersare in solutie fierbinte de soda caustica 4% sau soda de rufe 5-6%, sau lesie de sapun de rufe 8-10%; dupa 5-6 ore de contact a inventarului cu solutia dezinfectanta, acesta se spala cu apa pentru neutralizare, se usuca la soare si se refoloseste la transvazarea coloniilor trecute prin boala, tratate si clinic sanatoase.
Operatiunea de igienizare este deosebit de importanta, desigur parazitul este prezent aproape in toate stupinele, boala se transmite foarte usor de la o colonie la alta dar mentinand igiena prin masurile mai sus-mentionate, numarul sporilor infectanti se reduce foarte mult iar riscul aparitiei si evolutiei bolii scade.
Pentru tratamentul bolii, se recomanda Protofilul a carui producere a fost reluata de I.C.-D.A. din mai 2003, medicament natural obtinut din plante medicinale fara antibiotice in continut, si in conformitate cu normele impuse de UE.
Protofilul se administreaza in hrana de completare-stimulare atat in turte (in perioada rece) cat si in sirop in tot cursul anului, atunci cand este nevoie, fara nici o interdictie, asigurandu-se 50-80 ml produs medicamentos/familie/sezon.
Protofilul prin continutul sau, in afara efectului terapeutic, stimuleaza ouatul matcii, stimuleaza dezvoltarea coloniei de albine si are un efect benefic in starile de intoxicatii care din pacate se produc destul de frecvent in sezonul activ.
O mentiune pe care o consider absolut necesara este aceea ca orice medicament se va folosi pentru combaterea bolilor la albine, fara masuri de igiena, hrana corespunzatoare cantitativ si calitativ si o exploatatie normala, nu vom avea albine sanatoase, colonii puternice si productive.
In acest material, nu avem pretentia de a fi spus totul despre nosemoza dar cele mentionate speram sa-i faca pe apicultorii care neglijeaza starea de sanatate a albinelor, sa trateze cu toata seriozitatea problema NOSEMOZEI si a celorlalte boli.
Vom reveni cu prezentarea altor boli la fel de grave care produc pierderi insemnate in coloniile de albine.