Cresterea matcilor de calitate si schimbarea la timp a acestora, constituie cheia succesului in apicultura.
Dintre cele doua caste femele (albinele lucratoare si matca) matca reprezinta singura femela perfecta capabila sa se imperecheze si are un rol de baza:

Dintre rasele din grupul de albine irano-mediteranian, cea care traieste in regiunea carpato-dunarean, in Romania, este Apis mellifera carpatica (Foti,1962), albina autohtona care, adaptandu-se la conditiile specifice climatului continental-temperat, din spatiul carpato-dunarean, a constituit o rasa aparte. in cadrul acestei rase, literatura din tara noastra in urma studiilor efectuate, arata faptul ca se disting 5 subpopulatii ("ecotipuri"); ecotipul din Campia de Vest, Transilvania, de munte, Moldova, stepa, diferentiate prin unele caractere morfologice (lungime trompa, lungime corporala, lungimea tarsului si a tibiei, lungimea aripei anterioare, indice cubital).
Primul studiu biometric al albinei romanesti este facut de Fisteag I. (1937), care constata ca albinele de munte si din zona nordica a tarii, in general au culoarea inchisa, trompa si picioarele scurte si corpul mare. La albinele din sudul tarii si din campie, masuratorile marcheaza situatia invers. Mai tarziu, Romanescu (1948), urmarind rezultatele diferitilor cercetatori in acest domeniu, legat de latitudinea geografica, ajunge la concluzia ca din ce coboram mai spre sud limba si picioarele cresc, iar dimensiunile corporale scad.
Masuratori efectuate pe albina romaneasca Apis mellifera carpatica in perioada 1989-1996, pe 16 caractere morfometrice, scot in evidenta constanta caracterelor. Probele de albine pe care s-a lucrat au fost prelevate din stupine aflate pe vetre izolate si care nu au efectuat stuparit pastoral, (Cecilia Radoi, Mihaela Serban, Maria Dragan, A.Siceanu).
Albina "galbena banateana" la un moment dat a constituit o populatie bine consolidata din cadrul rasei de albine romanesti, aparand in literatura de specialitate ca rasa de sine statatoare, rasa de Banat (Apis mellifica banatica). Congrese internationale (Paris 1937, Zurich 1938) au propulsat albina banateana, care a starnit interes stiintific, dar mai ales comercial in Europa, Asia si America fiind inregistrate multe solicitari de material biologic banatean. Aceasta albina banateana ("galbena banateana") a constituit la un moment dat o populatie bine consolidata in cadrul rasei care nu a avut relatii filogenetice cu nici o rasa italiana, de care se distanteaza prin alte caractere morfologice si de comportament determinate pentru o rasa (Fisteag,1936, Foti si colab,1958,1965).
Partea de sud a Banatului fiind o zona colinara cu climat submediteranian si cu o baza melifera variata, a oferit conditii favorabile pentru inmultirea albinelor, acestea fiind un material valoros pentru selectie, au fost supuse unor cercetari mai amanuntite, in vederea obtinerii unor linii cu capacitate de productie ridicata. Ruttner (1975) recunoaste "albina banateana" (nu spune rasa sau populatie, ci simplu "albina banateana") incontestabila ca existenta dar mai ales culoarea galbena a acesteia, desi este total diferita de A.m.ligustica (care are culoarea galbena). Pana in prezent, cercetarile efectuate in cadrul ICDA, in scopul identificarii albinelor apartinand acestei populatii din Banat, nu au reusit sa confirme existenta acestei albine banatene, de aceea se impune continuarea cercetarilor in acest scop. Este posibil ca in areale izolate din zona sa mai existe totusi astfel de material genetic care sa poata fi valorificat si albina banateana sa fie reconstituita. Monitorizarea evolutiei insusirilor morfomotrice si de comportament ale rasei de albine Apis mellifera carpatica se face permanent pe probe de albine prelevate din toate subpopulatiile urmarindu-se 16 caractere.
Conservarea si ameliorarea rasei de albine romanesti, Apis mellifica carpatica au constituit preocupari constante ale institutiilor de cercetare apicole, incepand cu anul cand s-a infiintat SCAS. Odata cu infiintarea ICDA in 1974 s-a trecut la un program amplu de conservare si ameliorare a albinei romanesti pe subpopulatii aferente diferitelor zone bioapicole, program bazat pe selectie masala. Intr-o faza urmatoare s-a trecut la selectia intrafamiliala in stupine de elita prin testarea matcilor candidate pe baza descendentei acestora constituite din grupe a cate 10 fiice. Intr-o prima faza stupinele de elita au fost constituite prin achizitionarea familiilor recordiste din stupine private corespunzator fiecarei zone bioapicole, urmarindu-se cuprinderea in stupinele respective a unui numar cit mai mare de gene, reprezentativ pentru populatia respectiva. Dupa care selectia s-a facut exclusiv pe baza materialului genetic cu care s-a pornit.
In paralel cu aceasta, s-a urmarit evolutia caracterelor morfometrice, specifice rasei de albine Apis mellifica carpatica. In ultimul deceniu datorita stuparitului pastoral intens practicat in Romania, cercetarile au evidentiat o tendinta de omogenizare a albinelor din diferite zone bioapicole Aceasta situatie a impus orientarea cercetarilor noastre catre realizarea unor programe de conservare si ameliorare bazate pe crestere selectiva in rasa curata si pe material biologic certificat de catre ANARZ.
In etapa urmatoare ICDA impreuna cu ANARZ va desfasura un program amplu de identificare si nominalizare a unor stupine din fiecare zona bioapicola din Romania, unde urmeaza sa fie conservat material genetic autohton care sa fie valorificat prin programe de selectie si crestere de matci.
Programul National de Ameliorare a rasei de albine romanesti, Apis mellifera carpatica, impune interzicerea importulului sau introducerea pe orice alte cai a albinelor apartinand altor rase de albine, deoarece aceasta poate duce la degradarea ireversibila a fondului genetic autohton. Literatura de specialitate arata ca asemenea situatii au existat in multe tari, printre care Germania, Polonia, Franta etc .