Cercetarea științifică vine cu detalii interesante pentru compararea celor 2 soluții principale de hrănire artificială a albinelor: sirop provenit din zahăr de masă și HFCS.

Una dintre concluziile poate surprinzătoare rezultate atât din cercetare cât și din practică este că pentru hrănirile de stimulare zaharoza poate fi mai bună chiar decât mierea. Prin hrănirile stimulative apicultorul dorește să manipuleze comportamental colonia de albine, dându-i senzația că există o ofertă consistentă de hrană în natură, ceea ce îndeamnă superorganismul să reacționeze prin intensificarea dezvoltării. Nu comentăm aici cunoștințele, experiența și subtilitatea necesare apicultorului pentru a folosi eficient și sigur această tehnică ci numai eficacitatea sa în condițiile în care se face în deplină cunoștință de cauză. Mierea conține în proporția cea mai mare fructoză și glucoză. Zaharoza este însă zahărul preponderent în nectarul florilor și, fiind mai dulce decât fructoza și glucoza, este ușor recognoscibilă și determină o reacție mai intensă la prezența sa în hrănitor. Interesul apicultorului este ca albinele să ia hrana oferită cât mai repede pentru ca efectul stimulativ să fie cât mai intens. Probabil că aceasta este explicația prezenței în siropurile invertite produse de marii actori de pe această piață, (bune dar scumpe), a zaharozei în proporție de aproximativ 30%.

Hidrolizatul de porumb, chiar și cel cu conținut ridicat de fructoză precum F40 are în compoziție o cantitate de zaharoză nesemnificativă. În schimb aici se găsesc alte zaharuri precum maltoza, tot o dizaharidă dar cu o formulă chimică mai complexă, care nu poate fi asimilată direct, necesitând o invertire în mai multe etape, mai dificil de realizat în corpul albinei. Deci sub aspectul eficacității hrănirilor stimulative cu produsele obținute din amidon precum F40 aceste produse sunt net inferioare siropurilor obținute din zahăr de masă.

Comparațiile rezultate din cercetare între cele 2 soluții de hrană artificială tind să justifice avantajele generale ale siropurilor pe bază de zaharoză față de HFCS. Acestea sunt:

• Prezența în proporție considerabilă a zaharurilor greu asimilabile dar chiar și a celor cu efect toxic în HFCS.
• În HFCS, riscul descompunerii fructozei în HMF la păstrarea în spații ne-refrigerate pe perioade lungi de timp (practică curentă în România, fotografiile care însoțesc anunțurile publicitare de pe internet stând mărturie).
• Eficacitate redusă în cazul hrănirilor de stimulare în cazul HFCS: hrana este luată mai greu de albine, cantitate de puiet mai mică, masa albinelor rezultate mai mică, producție de ceară redusă, longevitatea albinelor mai mică.
• Efecte inferioare la iernarea coloniilor de albine cu rezerve de hrană constituite prin hrănire cu HFCS: mai puțin puiet și număr mai mic de rame ocupate de albine la ieșirea din iarnă.

Suportul științific al celor afirmate mai sus îl puteți studia AICI