Virozele albinelor evolueaza la puiet si la adulte producand pagube relativ ridicate in stupine. Sunt produse de virusuri, in mare parte neincadrate taxonomic, destul de raspandite in populatiile de albine. In general, virozele sunt boli conditionate de numerosi factori favorizanti, care diminua rezistenta puietului si a albinelor adulte.
Puietul saciform, numit si puietul in sac, este o boala infectocontagioasa care afecteaza puietul capacit. Agentul etiologic este un virus care contine ARN, neincadrat taxonomic. In stupi, pe faguri si in miere rezista 20-30 de zile.
Virusul se gaseste in cantitati mari in celulele tesutului adipos si muscular, in larve, iar la albinele adulte, in glandele faringiene, de unde, prin hranire ajunge in corpul larvelor.
Boala evolueaza mai frecvent in acelasi sezon cu loca europeana, uneori concomitent, fiind influentata de aceiasi factori favorizanti.
Sursele de infectie sunt reprezentate de larvele moarte, de albinele adulte si de materialul apicol contaminat. Boala are o contagiozitate mare atat in stupina cat si in afara acesteia, raspandindu-se prin roire, furtisag, ratacire, achizitionarea unor familii etc.
Principalele simptome intalnite in cursul evolutiei bolii sunt:
- perioada de incubatie de o saptamana;
- aspectul pestrit al fagurilor (celule goale, descapacite, celule cu capacele perforate);
- larvele bolnave si moarte sunt rasucite, cu partea anterioara in sus (pantofior chinezesc);
- larvele au culoare galben-bruna, cu extremitatea cefalica neagra, iar tegumentul este fara luciu;
- datorita unui exsudat limpede care este prezent intre cuticula si tesutul adipos, portiunile mijlocie si terminala sunt dilatate;
- larvele au aspect de saculet daca sunt scoase din celule cu o penseta si nu se rup;
- in timp, larvele moarte se deshidrateaza, rezultand cruste negre neaderente.
La albinele adulte infectate nu apar semne clinice, insa acestea devin culegatoare, nu aduna si nu consuma polen si mor mai repede.
Diagnosticul este usor de stabilit pe baza semnelor clinice. Mai rar se recurge la examene de laborator (anatomopatologic, histologic, virusologic si microscopie electronica). Aceste examene se fac la I.D.S.A. Bucuresti.
Paralizia cronica este o boala virala, infectocontagioasa, care afecteaza albinele adulte. Agentul patogen este un virus neurotrop fiind prezent in neuroganglioni. Este un virus cu o larga raspandire, in corpul albinelor patrunzand prin ranile produse de parazitii externi, de unde trece in hemolimfa, ajungand apoi in tesutul nervos al albinelor.
Boala se raspandeste usor in interiorul stupilor, prin contact direct, cand albinele sunt obligate sa ramana in stupi, din cauza vremii proaste, primavara, vara si toamna. Intre stupine se raspandeste prin ratacire si furtisag.
Simptomele care apar in aceasta boala sunt:
- albinele bolnave se tarasc pe pamantul din fata urdinisului;
- albinele nu mai pot zbura (paralizie);
- abdomenul este balonat;
- tremuraturi ale corpului sub forma de accese;
- culoare neagra aparenta;
- lipsa perisorilor de pe partea dorsala;
- mortalitate variabila;
- evolutia frecventa vara si toamna.
Diagnosticul este suspicionat pe baza examenului clinic si epidemiologic, confirmarea prin examene de laborator (virusologic) fiind necesara.
Alaturi de aceste doua boli importante, cu etiologie virala, la albinele adulte au mai fost semnalate si alte viroze cu evolutie mai putin grava. Virusurile implicate isi exalta virulenta doar in cazurile in care apar boli parazitare (nosemoza), care creeaza terenul favorabil.
Paralizia acuta a albinelor este produsa de un virus prezent in tesutul adipos si in glandele salivare, dar si in corpul acarianului Varroa jacobsoni. Prin ranile provocate de acarian virusul ajunge in hemolimfa unde se multiplica si de unde ajunge in tot corpul, mai ales in neuroganglioni. Produce in final paralizii generalizate si moarte.
Boala aripilor inchise la culoare este o viroza cu evolutie relativ usoara, caracterizata prin pierderea transparentei aripilor si prin aparitia unei culori inchise a acestora. Virusul acestei boli se transmite prin contact direct sau prin aerul din stup. Produce o mortalitate redusa, agravandu-se doar in cazul aparitiei unor endoparazitoze ale albinelor.
Boala botcilor negre se caracterizeaza prin moartea pupelor de matci si innegrirea peretilor botcilor cu pupe moarte. Din corpul pupelor moarte a fost izolat un virus care este putin studiat.
Virusul filament contine ARN si produce la albinele adulte bolnave o hemolimfa alb-laptoasa.
Virusul X a fost izolat de la albine bolnave de amibiaza.
Diagnosticul virozelor la albine este mai greu de stabilit, cu exceptia puietului saciform, motiv pentru care sunt obligatorii examene de laborator, efectuate numai la I.D.S.A. Bucuresti. Probele destinate acestor examene sunt prelevate si expediate in aceleasi conditii cu cele prezentate in lucrarea anterioara.
Profilaxia virozelor la albine este bazata pe:
- asigurarea conditiilor optime de igiena;
- evitarea factorilor favorizanti;
- tratamentul si combaterea parazitozelor;
- dezinfectia stupilor;
- supravegherea prin examene de laborator de doua ori pe an (februarie-octombrie).
Combaterea virozelor la albine este posibila prin depistarea si inlaturarea factorilor favorizanti (de mediu si parazitoze). Nu exista tratamente specifice.