Bolile infectioase ale albinelor, cu etiologie bacteriana, sunt frecvente si importante prin pierderile economice pe care le produc, mai cunoscute fiind: loca americana, loca europeana si septicemia albinelor.
Datorita gravitatii aceste boli trebuie diagnosticate rapid printr-o colaborare prompta intre apicultori si medicii veterinari.
Diagnosticul se stabileste pe baza urmatoarelor examene: epidemiologic anatomoclinic si de laborator.
Loca americana este produsa de Bacillus larvae si afecteaza in exclusivitate puietul capacit. Agentul etiologic este un bacil sporulat, sporii fiind prezenti in larvele moarte, intestinul albinelor, faguri, miere, peretii stupilor si chiar in corpul matcilor de unde se transmit si transovarian. Sporii reprezinta atat forma de rezistenta cat si forma infectanta. In mod frecvent sunt transmisi de catre albinele care curata stupii si hranesc puietul. Sursele secundare sunt numeroase (faguri, stupi, ceara, inventar apicol, miere) si reprezinta un insemnat izvor de infectie.
In stupine, boala este transmisa prin roiuri, albine hoate, paraziti, familii achizitionate, matci si alte surse secundare. Apare in sezonul cald, cand exista puiet in stupi, frecventa maxima a bolii fiind in a doua jumatate a verii. Factorii favorizanti au un rol mai mic in aparitia acestei boli.
Boala este recunoscuta clinic, relativ usor, dupa urmatoarele simptome:
- puietul este imprastiat pe faguri, care au un aspect pestrit;
- mortalitatea puietului capacit;
- capacelele celulelor sunt inchise la culoare, plate infundate si perforate;
- larvele moarte, in stadiul initial, au o consistenta filanta (proba pozitiva a baghetei sau chibritului);
- in stadii mai avansate larvele moarte sunt deshidratate avand aspectul unor cruste aderente la peretii celulelor, greu de indepartat de catre albine;
- mirosul de clei de tamplarie incalzit.
Loca europeana este produsa de o asociere intre mai multe bacterii, rolul dominant avandu-l Melissococcus pluton. Boala afecteaza larvele necapacite si se transmite pe cale digestiva prin intermediul hranei. Sursele de infectie sunt reprezentate de albinele hranitoare si hoate, larvele bolnave, larvele moarte, matci care transmit infectia transovarian si de numeroase surse secundare.
Loca europeana este frecvent intalnita in lunile mai-iunie, aparitia si evolutia acestei boli fiind influentate de numerosi factori favorizanti (frig, ploi, cantitati mici de polen etc.)
Aceasta boala este recunoscuta usor dupa urmatoarele caracteristici:
- imbolnavirea si moartea larvelor necapacite;
- sezonul asociat cu factorii favorizanti;
- aspectul de "puiet imprastiat";
- larvele au corpul moale si flasc, sunt ingalbenite, rasucite si segmentate;
- in timp, prin deshidratare, larvele se transforma in cruste neaderente, usor de indepartat;
- miros de putrefactie, acru sau aromat dependent de flora de asociatie.

Septicemia albinelor, afecteaza albinele adulte fiind produsa de Pseudomonas apisepticus, bacterie larg raspandita in natura, mai ales in apele din balti, lacuri, ape curgatoare. Albinele se contamineaza prin consumul apei infectate, bacteria multiplicandu-se in hemolimfa realizand astfel septicemia.
Boala poate evolua in orice perioada a anului fiind favorizata de numerosi factori: lipsa culesului, iernare necorespunzatoare, amplasarea stupinelor in locuri reci si umede etc.
Albinele bolnave nu mai pot zbura, se tarasc, au miscari lente, nesigure si mor.
La cadavrele albinelor moarte se observa o mare fragilitate a articulatiilor care se dezarticuleaza cu usurinta (semn caracteristic).
Diagnosticul de laborator in bacteriozele albinelor se face prin examen anatomopatologic, bacterioscopic si bacteriologic. In acest scop sunt prelevate si expediate la laborator urmatoarele probe:
- 25-50 gr albine vii, muribunde sau moarte;
- faguri intregi sau portiuni de 18cm²/proba cu puiet in diferite stadii de dezvoltare.
Probele trebuiesc bine ambalate si expediate in timp util la laboratoarele judetene sau, dupa caz, la I.D.S.A. Bucuresti. Nu se recomanda pentru ambalare materiale plastice.
Tratamentul bolilor infectioase bacteriene este recomandat, in anumite circumstante, fie preventiv, fie curativo-profilactic. Sunt active si recomandate sulfamidele potentate cu trimetoprim, streptomicina, eritromicina si oxitetraciclina, singure sau asociate diferit, cate doua. Substantele antibacteriene pot fi administrate in sirop, prin pulverizare, prin pudrare sau sub forma unor paste sau unse cu grasimi vegetale.
Profilaxia bolilor bacteriene la albine este bazata, in principal, pe masuri generale, reglementate de catre normele sanitare veterinare in vigoare pe teritoriul tarii.
Aceste masuri reglementeaza:
- regulile obligatorii de crestere;
- regulile obligatorii de igiena;
- regulile obligatorii pentru stuparitul pastoral;
- carantina profilactica;
- documentele sanitare veterinare necesare importului, transportului si certificarii starii de sanatate.
Epidemiosupravegherea reprezinta o metoda importanta in controlul bolilor infectioase bacteriene. Astfel, normativele sanitare veterinare in vigoare prevad obligativitatea acestei actiuni dupa cum urmeaza:
- in perioada februarie -octombrie la cel putin 15% din coloniile stupinelor "pepiniere matci";
- 10-15% din coloniile stupinelor de productie;
- primavara dupa iernat;
- toamna dupa stuparitul pastoral;
- la schimbarea vetrei stupinei;
- ori de cate ori este nevoie.
Combaterea bolilor bacteriene ale albinelor are la baza masuri generale care se adreseaza tuturor bolilor, precum si masuri aplicate pentru fiecare boala in parte. Loca americana si loca europeana sunt boli supuse declararii oficiale si sunt incluse pe Lista B la O.I.E..
In combaterea acestor doua boli, in functie de extinderea geografica si de gravitatea evolutiei in stupine, trebuie sa existe o buna colaborare intre apicultori, medici veterinari oficiali si autoritatile locale.